Vă gândiți să îi luați copilului vostru un animal de companie, dar totuși nu sunteți siguri dacă e mai mult efort decât câștig? Ei bine, deseori părinții cumpără copiilor lor un animal de companie deoarece consideră că deținerea unuia îi ajută pe copii să devină mai responsabili și mai sociali , contribuind și la dezvoltarea caracterului lor. După cum veți vedea, un animal de companie care să se alăture familiei poate avea mai multe beneficii decât ați crede. Pentru început în partea aceasta vom face referire la dezvoltarea emoțioanală a acestora, deoarece animalele de companie ar putea să joace un rol în special în dezvoltarea stimei de sine și a empatiei față de ceilalți.
O serie de cercetători au arătat faptul că animalele de companie reprezintă pentru copiii un suport emoțional. Mai mult decât atât, animalele de companie au cea mai mare influență asupra copiilor pe măsură ce aceștia se apropie de adolescență. Aceștia clasificând animalul de compaie imediat sub părinți și deasupra altor referenți sociali dintr-o listă de lucruri considerate ca făcându-i să se simtă bine și satisfăcuți cu sine. O serie de studii au arătat faptul că această interacțiune dintre vârsta copilului și deținerea animalului de companie are efecte asupra stimei de sine și a conceptului de sine. O explicație pentru acest fapt ar putea fi responsabilitatea pe care copiii trebuie să și-o asume pentru animal, sau pentru că în această perioadă copiii experiențează mai multe probleme sau insecurități și au nevoie de sprijin emoțional, pe care îl pot primi din partea animalelor lor de companie.
Asta cu siguranță orice deținător de animale știe ce înseamnă acceptarea necondiționată pe care o primește din partea lor.
Voi de câte ori ați simțit că animalul vostru de companie e acolo pentru voi indiferent de ce vi s-a întâmplat?
– Maia
Referințe:
1.Bergesen, F.J., 1989. The effects of pet facilitated therapy on the self-esteem and socialization of primary school children. Presented at the 5th International Conference on the Relationship between Humans and Animals. Monaco, 1989.
2.Bryant, B.K., Whorley, P., 1989. Child–pet relationships under conditions of maternal unavailability. Paper Presented at the 5th International Conference on the Relationship between Humans and Animals. Monaco.
3.Covert, A.M., Whiren, A.P., Keith, J., Nelson, C., 1985. Pets, early adolescents, and families. In: Sussman, M.B. (Ed.), Pets and the Family. The Haworth Press, New York, pp. 95–108.
4. Endenburg, N și van Lith, H. A (2010). The influence of animals on the development of children. The Veterinary Journal, 208-2014.
5.Juhasz, A., 1985. Measuring self-esteem in early adolescent. Adolescence 20, 877– 887.
6.Poresky, R.H., Hendrix, C., Mosier, J.E., Samuelson, M.L., 1988a. Young children’s companion animal bonding and adults’ pet attitudes: a retrospective study. Psychological Reports 62, 419–425.
7.Poresky, R.H., Hendrix, C., Mosier, J.E., Samuelson, M.L., 1988b. Children’s pets and adults’ self-concepts. Journal of Psychology 122, 463–469.
8. Van Houtte, B.A., Jarvis, P.A., 1995. The role of pets in preadolescent psychosocial development. Journal of Applied Developmental Psychology 16, 463–479.
9.Wilks, K., 1999. When dogs are man’s best friend – the health benefits of companion animals in the modern society. In: Urban Animal Management (UAM) Conference Proceedings Gold Coast.
