Articole

De ce este India un exemplu în sterilizarea câinilor fără stăpân?

     Având în vedere tema doctoratului meu (optimizarea relaţiei om-animal, din perspectiva câinelui) şi a faptului că tot mai mulţi oameni îşi îndreaptă atenţia către bunăstarea câinilor, fie că sunt câini de companie, câini de lucru sau câini fără stăpân, aş vrea să vă prezint o experienţă prin care am trecut într-o ţară exotică pentru noi, India. Este vorba despre managementul populaţiilor de câini comunitari, un subiect atât de sensibil şi de actualitate şi în România.

   În decembrie am avut şansa să particip împreună cu încă trei persoane de la Universitatea de Medicină Veterinară din Edinburg la evaluarea bunăstării câinilor care trec printr-un program de management al câinilor comunitari din oraşul industrial Jamshedpur din India. Acesta este implementat de HSI (Humane Society Internaţional) cu finanţare de la Jamshetji Tata Trust, Mumbai (o corporaţie foarte mare, care are o fabrică de prelucrare a oţelului în acest oraş).

Jamshedpur 2014 - working team
Imag. 1 – Echipa de lucru, Jamshedpur, India 2014

   Jamshedpur are o pupulatie de peste un milion de locuitori şi este împărţit în mai multe comunităţi (cartiere) care sunt împărţite în funcţie de religie şi statut social. Oraşul are o populaţie mare de câini fără stăpân, aceştia fiind concentraţi mai mult în zonele sărace ale oraşului. În anumite comunităţi sunt mai prietenoşi cu oamenii, iar în altele sunt destul de timizi, chiar agresivi. Comportamentul lor vine ca urmare a atitudinii oamenilor faţă de aceştia. În India câinii de pe stradă nu au o reputaţie foarte bună, sunt consideraţi animale murdare şi agresive ( în 7 zile am văzut 5 câini în lesă şi am înţeles de la localnici că nu este foarte comun să ai un câine ca şi animal de companie). Astfel câinii sunt semi-salbatici, trăiesc pe străzi, printre oameni, însă nu sunt obişnuiţi să fie atinşi. Într-o oarecare măsură sună destul de asemănător cu situaţia câinilor din România.

   Jamshedpur se află momentan într-o trazitie spre a deveni un oraş prietenos faţă de animale, iar proiectul pe care îl descriu acum reprezintă un pas către acesta schimbare. La ora actuală există două modalităţi de management al câinilor fără stăpân:

1) Capturarea şi relocarea acestora ( în adăposturi sau prin adopţie) sau eutanasierea lor.
2) Programe de tipul TNR (Capturare,Sterilizare şi Înapoiere; engl. – Trap,Neuter,Return) prin care animalele sunt capturate prin diverse metode (mai mult sau mai puţin dureroase), transportate la unitatea unde urmează să fie sterilizate şi eliberarea lor după una-două zile de la operaţie exact la locul capturării. Unele programe de acest gen se axează doar pe femele iar altele pe ambele genuri. De cele mai multe ori această capturare este considerată o oportunitate pentru a vaccina antirabic animalele. Acest vaccin este important deoarece rabia este o boală care ucide 55000 de oameni anual în întreaga lume, o realitate tristă fiindcă aceasta este o boală infecţioasă care poate fi prevenită 100% prin vaccinare (World Hwalth Organization).

   Proiectul din Jamshedpur este unul special, atenţia acordată câinilor fiind maximă, astfel încât bunăstarea acestora pe perioada de capturare, transport, pre şi post operatorie şi eliberare nu este compromisă. De cele mai multe ori, capturarea câinilor în programele de sterilizare se face prin metodele clasice precum cele cu laţul, plasa sau cuşca, care induc stres şi durere, iar stresul din momentul capturării are o influenţă negativă asupra vitezei de recuperare post-operatorie. În cazul de faţă capturarea se face cu mâna, practic câinii sunt luaţi în braţe iar astfel bunăstarea animalelor este cât se poate de ridicată pentru o astfel de situaţie ( vezi Imag. 2). Înainte de momentul capturării cu două-trei zile, o echipă merge pe teren pentru a testa/observa câinii. Dacă aceştia nu erau prietenoşi şi nu puteau fi capturaţi cu mâna, erau hrăniţi pentru a asocia omul cu ceva pozitiv. Ca urmare aceştia puteau fi prinşi cu mâna câteva zile mai târziu. Rolul unei organizaţii care desfăşoară astfel de programe de management al populaţiei prin sterilizare, trebuie să fie unul de model în ceea ce priveşte interacţiunea optimă dintre om şi animal. Programul descris acum de mine este un exemplu clar că se pot aplica cu succes metode care reduc semnificativ stresul câinilor cu toate că îi pune în situaţii complet noi.

handler holding a stray dog
Imag. 2 – capturarea şi transportul câinilor până la maşină

   Aşa cum scriam în postul anterior (cu bunăstarea prin lume – toamnă/iarnă 2014) anul acesta am făcut parte dintr-o echipă de cercetători în domeniul bunăstării animale de la Universitatea de Medicină Veterinară din Edinburg (The Royal (Dick) School of Veterinary Studies). Scopul a fost crearea unei unelte de măsurare cât mai obiectivă a bunăstării câinilor care trec printr-un program de sterilizare de tipul TNR. Tot mai multă lume apelează la acest model de program şi este important să putem măsura/evalua corect ceea ce simt câinii în momentul capturării, transportului, pre şi post operaţie şi la eliberare, doar aşa putem aduce îmbunătăţiri în vederea creşterii bunăstării.

   În ceea ce priveşte partea teoretică, am analizat într-o manieră ştiinţifică, care sunt comportamentele indicatoare de stres sau bună-dispoziţie pe care le-am putea urmări şi evalua într-o situaţie reală prin intermediul unei fişe de observaţie electronică ( de ex. căscarea, linsul pe bot excesiv, evitarea contactului vizual direct, etc înseamnă stres; un comportament de explorare post-operatoriu denotă un nivel ridicat de bunăstare).

   Călătoria în India reprezintă partea practică şi testarea pe teren a modelului. În fiecare dimineaţă la ora 6 eram pe stradă în căutare de câini. Echipa noastră avea un rol de observator, noi doar umaream şi notam comportamentele afişate de câini în momentul în care sunt prinşi, puşi în maşină şi în drum spre clinica unde aveau să fie sterilizaţi. Odată ajunşi la clinică, evaluam comportamentul câinilor din cuştile în care erau ţinuţi, până în momentul când erau sterilizaţi (a doua zi)(vezi Imag. 3). A treia etapă în care inregistram comportamentul era cea de pregătire pentru operaţie, operaţia şi perioada de recuperare post-operatorie, ne interesa să vedem dacă există o diferenţă în perioada de recuperare între câinii care au intrat în operaţie relaxaţi faţă de cei care erau stresaţi. Ultima etapă urmărită şi evaluată de noi a fost cea înainte de eliberare şi eliberarea propriu-zisă în locul de unde au fost capturaţi. În cele cinci zile de lucru am urmărit şi evaluat comportamentul a aproximativ 75 de câini şi urmează în perioada următoare să facem analiza datelor colectate.

dog waiting for the surgery
Imag. 3 – Câine înainte de operaţie

   Cea mai interesantă parte pentru mine a fost cea de dimineaţă, capturarea câinilor de pe stradă. Aşa am reuşit să-mi fac şi eu o idee despre ce înseamnă cu adevărat India şi oamenii de acolo. Am fost surprins de numărul mare de oameni care se uitau cum sunt prinşi câinii şi erau interesaţi de ceea ce se întâmplă cu ei. Un alt avantaj al metodei de capturare cu mână este acela că oamenii care observă pot învăţa cum să interacţioneze corect cu câinii. Astfel, când aceştia văd că o persoană străină se poate apropia de câini şi îi poate lua în braţe fără să fie muşcaţi, totul doar printr-un comportament de bun simţ, oamenii capătă mai multă încredere şi respect faţă de câini, se creează acea legătură emoţională om-câine care poate ajuta în final la crearea unei vieţi mai bune pentru patrupezi, chiar şi prin simplul fapt că atunci când îi vor revedea pe stradă vor zâmbi şi poate, în loc să-i evite, vor trece frumos pe lângă ei.

   În a treia zi, după ce am capturat o serie de câini, şeful echipei ne-a dus într-o comunitate (cartier) unde au început ei acest program. Am văzut rezidenţi care mângâiau câinii, câini care dădeau fericiţi din coadă în prezenţa oamenilor şi mulţi copii care se fugeau alături de patrupezi sau ne arătau nouă care sunt jocurile lor preferate. Aceasta este imaginea care mi-a plăcut cel mai mult, una în care oamenii trăiesc în armonie alături de animale. Pe lângă această imagine frumoasă, cu ce ar fi util să rămânem cu toţii este că oriunde, cu paşi mici, se pot face schimbări în (mai)bine.

   În continuare puteţi vedea o selecţie a fotografiilor făcute de mine în această călătorie:

DSCF0276 DSCF0277 DSCF0284 DSCF0327 DSCF0437 DSCF0469 DSCF0495 DSCF0526 DSCF0555 DSCF0584 DSCF0589 DSCF0597 DSCF0598 DSCF0602 DSCF0610 DSCF0612 DSCF0613 DSCF0626 DSCF0637 DSCF0641 DSCF0675 DSCF0684 DSCF0697 DSCF0700 DSCF0757 DSCF0817 DSCF0820 DSCF0846 DSCF0900 DSCF0918 DSCF0926 DSCF0938 DSCF0952 DSCF0998 DSCF1017 DSCF1036 DSCF1045

– Vlad

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s