Zilele acestea, în cadrul unui proiect local, am fost rugat să găsesc o definiţie potrivită pentru a descrie cât mai bine ce este bunăstarea animalelor de companie. După îndelungi căutări şi analize a mai multor definiţii bune, unele scurte şi concise, altele lungi şi stufoase, unele mai mult sau mai puţin obiective, am ales-o pe cea care mi se pare cea mai potrivită. Este una relativ nouă şi a fost dezvoltată de mai mulţi cercetători la cererea Organizaţiei Mondiale pentru Sănătatea Animalelor.
“Bunăstarea animalelor se referă la modul în care un animal face faţă condiţiilor în care trăieşte. Un animal are o bunăstare ridicată (după cum este indicat de dovezile ştiinţifice) dacă este sănătos, confortabil, bine îngrijit, se află în condiţii de siguranţă, are posibilitatea de a-şi exprima comportamente fireşti (înnăscute) şi dacă nu suferă de stări neplăcute precum durere, frică sau stres. O bunăstare ridicată a unui animal, implică prevenţia bolilor şi îngrijire medical-veterinara, oferirea unui adăpost potrivit, management, nutriţie, tratament omenos şi eutanasiere umană. Bunăstarea animală se referă la starea animalului; (…) (OIE – The World Animal Health Organisation, 2007)”
Îmi place această definiţie pentru că a luat în calcul şi comportamentul animalului şi noţiunea de management, doi termeni la fel de importanţi precum sănătatea fizică sau o nutriţie corespunzătoare. Singurul lucru pe care l-aş mai adăuga ca un sfat, este necesitatea unei informări constante asupra tot ceeea ce este enumerat în definiţie. În ziua de azi, progresele sunt uimitoare şi poate că ceea ce credeam că este bun pentru animalele noastre acum câţiva ani, aflăm azi că defapt poate să fie toxic.
Referinţe:
Radio Animale 