Ce presupune managementul comportamentului animalelor de companie?
Pentru a fi cât mai fericiţi împreună cu animalele noastre, mi-am propus să vă prezint ce înseamnă acest management şi de ce este important să îl înţelegem şi să îl aplicăm corect.În cele ce urmează, consider că este important să vă prezint un concept preluat din muncă cu animale a profesioniştilor (grădini zoologice, laboratoare, sanctuare, adăposturi şi persoane fizice), aceştia având ca scop principal asigurarea bunăstării optime a animalelor, nu doar minimă sau adecvată.
În acest articol mă voi rezuma la animalele de companie şi modul în care ar fi recomandat să avem grijă de acestea. Conceptul de management al comportamentului vine din comunitatea grădinilor zoologice moderne, unde accentul este pus în principal pe bunăstarea animalelor. Definiţia de lucru pentru acest concept este următoarea:
„Managementul comportamentului este o abordare proactivă a îngrijirii animalelor din captivitate pentru a le asigura cele mai bune condiţii de trai şi cel mai înalt nivel de bunăstare.” (Active Environments, Inc., 2011).
Cu toate că există animale de companie care pot fi considerate, în adevăratul sens al cuvântului, în captivitate (ex. peşti, reptile, păsări), chiar şi patrupezii noştrii câinii/pisicile pot fi încadrate în această categorie datorită faptului că nu sunt libere să se „îngrijească” singure. Aşa cum spune definiţia, pentru a ne asigura de o calitatea a vieţii ridicată, a animalului nostru de companie, avem nevoie de abordare proactivă, şi anume să intuim nevoile şi problemele ce pot apărea în viaţa prietenului nostru necuvântător. Pentru a putea considera un animal ca fiind sănătos, trebuie să fie îndeplinite două condiţii: sănătate fizică şi un comportament adecvat speciei. Un animal care se comportă normal pentru specia sa, atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung, este un animal lângă care vom putea trăi bucuroşi. În cele din urmă acesta fiind scopul pe care ne dorim să îl atingem, în momentul în care ne decidem să ne luăm un animal de companie.
Managementul comportamentului cuprinde 3 componente tehnice:
– Îmbogăţirea comportamentală (engl. enrichment);
– Dresajul (engl. training);
– Evaluarea eforturilor depuse.
Îmbogăţirea comportamentală
Conform organizaţiei The Shape of Enrichment, Inc., din SUA, îmbogăţirea comportamentală este un proces dinamic pentru dezvoltarea mediului în care trăiesc animalele prin prisma biologiei comportamentale şi a istoriei naturale a acestora. Modificările mediului au ca scop creşterea opţiunilor comportamentale ale animalului şi încurajarea comportamentelor specifice speciei, crescând astfel bunăstarea acestuia.
Dresajul
Dresajul este un proces de învăţare, şi implică o comunicare între animal şi om. Prin dresaj învăţăm animalul patru lucruri de bază:
– Să facă o mişcare;
– Să rămână într-o poziţie;
– Să recunoască o comandă sau stimul şi să reacţioneze corespunzător;
– Să tolereze diverse senzaţii şi stimuli.
Dresajul se produce prin procesul de condiţionare operantă, care este un tip de învăţare activă, prin care comportamentele sunt modificate prin controlarea consecinţelor, care le urmează. Condiţionarea operantă se poate produce prin trei metode (consecinţa care urmează comportamentul):
– Întărire pozitivă (engl. pozitive reinforcement);
– Întărire negativă (engl. negative reinforcement);
– Pedeapsă;
– Combinarea unora sau a tutror acestor metode.
Evaluarea eforturilor depuse
Prin aplicarea simplistă a unor metode de cuantificare a comportamentului, fiecare dintre noi poate să evalueze obiectiv comportamentul animalului şi dacă anumite strategii de îmbogăţire comportamentală sau dresaj aplicate au sau nu efectul dorit.
Pe viitor voi prezenta pe rând, fiecare din cele trei componente tehnice (îmbogăţire comportamentală, dresaj şi evaluare), atât cu explicaţii teoretice cât şi practice.
Referinţe:
– Vlad
Radio Animale 