Ce îl face pe câine mai fericit ?

Cu siguranţă fiecare dintre noi are un răspuns sau chiar mai multe la această întrebare şi cel mai probabil toate sunt corecte. Şi atunci despre ce mai vorbesc în acest articol ?
Există mai multe lucruri care-l fac pe câine mai fericit decât ne dăm noi seama?

Când ne gândim la fericirea unui animal ne gândim la starea sa de bine (bunăstare, eng. welfare). Există multe definiţii ale bunăstării la animale, una mai complicată decât alta. Pe scurt însă, bunăstarea este caracteristică unui animal, iar aceasta poate varia continuu intre foarte scăzută si foarte ridicată (Rooney, Gaines şi Hiby, 2009).

Din imaginea de mai sus reiese că bunastrea maximă poate să fie atinsă prin îmbinarea/satisfacerea celor trei dimensiuni: sănătatea fizică, cea mentală şi un mod de viaţă natural.
Consider că este datoria noastră să încercăm să facem cât mai multe lucruri pentru binele câinelui nostru. Sigur, este aproape imposibil să-i oferim o viaţă perfectă, dar putem tinde spre ceva cât mai apropiat.

Prin acest studiu de caz am încercat să evaluez diferanta dintre 3 metode de hrănire, în timpul petrecut mâncând, la câinele meu de aproape 4 luni.

Animalele sălbatice au trei mari preocupări: să se hrănească, să se reproducă şi să aibă un teritoriu al lor unde să poată să îşi crească puii şi să vâneze. Majoritatea speciilor de mamifere carnivore îşi petrec o bună parte din timp căutând hrană, urmând ca după ce o găsesc trebuie să o vâneze. Această vânătoare nu este că cele văzute pe Animal Planet, în care tot timpul se sfârşeşte pozitiv pentru eroul carnivor. Este nevoie de mai multe încercări până să reuşească să ucidă. Chiar şi după ce a ucis prada, masa tot nu este asigurată. Oricând poate să apară cineva mai mare sau chiar un grup de “bandiţi” care să profite de munca depusă. Ca urmare multe specii şi-au dezvoltat diferite tactici cu care să evite această problemă, unele se hrănesc în grupuri, altele îşi ascund hrana, există animale care pot mânca repede cantităţi enorme de hrană, iar altele vânează noaptea când sunt mai puţini ochi „suspecţi”.

Am încercat să descriu pe scurt cam cât de complicat şi complex este procesul de hrănire pentru un animal sălbatic (carnivor). De-a lungul istoriei, toate speciile şi-au dezvoltat strategii şi au încercat să se adapteze cât mai bine mediului în care trăiesc.
Câinele nu este un animal sălbatic, nu mai este de câteva mii de ani (Thalmann et al., 2013), dar este în continuare un carnivor şi un vânător.
Ţinând cont de aceste informaţii, am împrumutat un concept, din lumea grădinilor zoologice, care stă la baza managementului comportamental: îmbogăţirea comportamentală (engl. behavioural enrichment) şi l-am aplicat la Leia (câinele meu). Îmbogăţirea comportamentală are ca scop creşterea bunăstării animalului prin diversificarea comportamentelor specifice speciei, pe care acesta le poate exprima (enrichment.org).

Cam cât timp petrece în medie un câine cu stăpân, mâncând, în fiecare zi ? Din păcate nu am găsit niciun studiu pe această temă, însă de pe diversele site-uri, blog-uri şi forum-uri cu tematica chinologică, am tras concluzia că undeva pe la 10 minute.

Fiind pui (dintr-o rasă de talie medie), Leia trebuie să mănânce cam 140g de hrană uscată pe zi, conform producătorului de hrană ales de mine. Tot producătorul precizează că este bine să primească mâncare de 3-4 ori pe zi. Eu am ales să o hrănesc de 3 ori pe zi cu 40g, iar diferenţa o primeşte ca recompense prin sesiunile de educaţie/dresaj.
Majoritatea oamenilor îşi hrănesc câinii din bol, aşa am făcut şi eu şi am măsurat timpul necesar pentru Leia să consume cele 40g, de bobite uscate. Media celor 6 măsurători a fost undeva cu puţin peste 20 de secunde. Asta înseamnă că ea petrece cam 1 minut (!!!) pe zi mâncând. În această perioadă a vieţii, când are nevoie de cât mai multă stimulare fizică şi mentală, am considerat că acest timp este mult prea scurt.

Aşadar am realizat o intervenţie.

Am ales 2 alte metode de hrănire, cea a aruncatului şi împrăştierii bobitelor uscate pe jos şi cea a hrănirii dintr-o minge (puzzle feeder) şi am măsurat din nou timpul necesar consumării hranei şi comportamentele pe care Leia le-a exprimat, atât în timpul mesei cât şi în primele 15 minute după ce a mâncat. De asemenea, am dorit să observ dacă există vreo diferenţă şi între comportamentul ei după mâncare, ca şi consecinţă a metodei de hrănire (Studiu II – în curs de publicare).
Rezultatele le puteţi observa din posterul pregătit pentru evenimentul Ziua Interacţiunii Om-Animal (http://icioa.ro/?p=462).

(pentru o afisare mai clară apăsaţi pe imagine)

In concluzie este important să evaluam intr-un mod cât mai obiectiv bunăstarea prietenului nostru de care avem grijă, pentru că doar aşa ne vom da seama ce trebuie să imbunătăţim in viaţa sa. Un câine fericit, este un câine mai echilibrat, usor de controlat, prietenos şi cu sanse mici de a dezvolta comportamente problematice.

Voi cum vă hrăniţi căţelul ?

– Vlad

---

Bibliografie:

Lawrence, A. B. (2007). What is Welfare. In Fish welfare. Blackwell Publishing.
Rooney, N., Gaines, S., & Hiby, E. (2009). A practitioner’s guide to working dog welfare. Journal of Veterinary Behavior: Clinical Applications and Research, 4(3), 127–134. doi:10.1016/j.jveb.2008.10.037
Thalmann, O., Shapiro, B., Cui, P., Schuenemann, V. J., Sawyer, S. K., Greenfield, D. L., … Wayne, R. K. (2013). Complete mitochondrial genomes of ancient canids suggest a European origin of domestic dogs. Science (New York, N.Y.), 342(6160), 871–874. doi:10.1126/science.1243650
www. enrichment.org